• » Rezervația naturală "Pădurea Chizid" (50 ha)
  • » Lacul Cinciș. Lacul Cinciș este situat la 15 km de municipiul Hunedoara, pe drumul spre Toplița. Este o zonă de o frumusețe deosebită, care atrage numeroși turiști. Lacul are o suprafață de 867 ha și o poveste deosebită. Lacul Cinciș este situat pe vatra satului cu același nume, care în anul 1962 a fost strămutat pe un deal din apropiere, pentru a putea lua naștere lacul de acumulare. Astfel, un sat cu o existență de peste o mie de ani, menționat încă din 1360, a fost pentru totdeauna înghițit de ape.
  • » Castelul Corvinilor – cel mai important obiectiv turistic din Hunedoara
  • » Mănăstirea Prislop – loc de pelerinaj pentru mii și mii de turiști, anual. Aici este îngropat Arsenie Boca, "sfântul necanonizat al Ardealului"
  • » Munții Poiana Ruscă
  • » Grădina Zoologică din Hunedoara, singura grădină zoologică din județul Hunedoara
  • » Furnalul de la Govăjdia - a fost al doilea cuptor înalt industrial din lume pentru extragerea de fier și a fost construit în anul 1806. Primul a fost construit în Toplița, aproape de Hunedoara, în anul 1750. Ambele cuptoare pot fi vizitate și astăzi.
  • Biserici și mănăstiri:
    • • Biserica ortodoxă Strei, la 10 km
    • • Mănăstirea Prislop, la 20 km spre Hațeg
    • • Biserica de lemn de la Almașu Mic la 5 km
    • • Biserica reformată Sfânta Fecioară din Sântămărie Orlea
    • • Biserica cetății COLȚ
    • • Biserica din Densuș, un monument unic în arhitectura medievală românească, fiind construită probabil în cursul secolului al XIII-lea
    • • Biserica ortodoxă din Ostrov, construită în secolul XIV, adăpostește o frescă de la 1365.

 

Castelul Corvinilor – scurt istoric

CASTRUL REGAL

Prima fortificație de piatră de la Hunedoara, a fost datată de majoritatea cercetătorilor insecolul XIV (Gheorghe Anghel), deși există specialiști care atribuie castrul regal primei jumătăți a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Această primă fortificație avea o formă elipsoidală, cu capetele de nord și sud ascuțite, marcate de piatră de talie. Zidurile, cu grosimi de până la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic și piatră de râu, direct pe stânca nativă. Cercetările anterioare primului război mondial au arătat faptul că în zona nordică au existat două încăperi de formă triunghiulară, unul dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceză și germană a secolelor XIII-XIV.

CASTELUL DIN SECOLUL XV

Ioan de Hunedoara inițiază, după 1440, construcții de mare amploare vizând transformarea cetății într-un castel, prima etapă cuprinzând ridicarea a două curtine în jurul vechii cetăți, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevăzute cu creneluri la partea superioară. Aceste ziduri de curtină erau flancate de turnuri circulare și rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militară a Transilvaniei secolului XV.

Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Toboșarilor), cu excepția turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevăzute cu un parter din zidărie plină, urmat de două niveluri, cele de la partea inferioară fiind utilizate că și camere pentru pușcași iar cele de la partea superioară că și zone de locuit și/sau zone de apărare. De notat faptul că turnul Capistrano cuprinde singurul șemineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de apărare și este pictat în frescă la exterior cu motive geometrice și guri de tragere, cu corespondențe tipologice în spațiul german.

Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poartă, turnul nou de poartă) erau prevăzute cu intrări carosabile și niveluri de apărare, gândite atât pentru arme cu coardă cât și pentru arme de foc. Intrările propriu-zise în castel se făceau prin intermediul unor poduri, susținute de piloni de piatră, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile.

Un punct de interes în castel îl reprezintă fântâna, săpată în spațiul dintre curtina veche și cea nouă. Se admite, în general, faptul că prima etapă de construcție a castelului se încheie înainte de 1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifică planurile de edificare ale castelului, în sensul creșterii ponderii construcțiilor civile.  

 

Castelul_Hunedoarei_-_Josephinische_Landesaufnahme_1769-73

Una dintre cele mai interesante construcții datate în această perioadă o reprezintă capela, plasată pe latura estică a castelului. Nava de formă dreptunghiulară, este precedată de un pronaos, deasupra căruia este sprijinită pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribună. Particularitățile constructive ale altarului, regăsite la alte construcții ecleziastice din zonă sunt legate de arhitectura gotică locală.

Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei și scara spirală și reprezintă un exemplu unic în spațiul transilvănean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat. Ambele săli au un plan dreptunghiular, fiind divizate în două nave cu cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce și console ornamentate, cu chei de boltă în stil gotic, faza târzie. Funcționalitatea acestor săli ne este sugerată de corespondențele tipologice din mediul teuton, respectiv de sală de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor și de sală de festivități pentru Sala Dietei.

O notă distinctă este dată de amplasarea pe partea vestică a sălii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinită pe console, element unicat pentru arhitectutura civilă transilvăneană, cua analogii în spațiul german.

O altă construcție unică de factură militară este reprezentată de galeria și turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusă probabil sub influența mercenarilor sârbi, aflați în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcătuit din 5 niveluri de apărare, este prevăzut cu deschideri pentru arme de foc. Legătură cu castelul este asigurată prin intermediul unei galerii suspendate, lungă de peste 33 m, galerie ce se sprijină pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic.

A două fază de construcție încetează o dată cu moartea lui Ioan de Hunedoara și cu începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil că, după 1458, se inițiază lucrări, în zona nordică a castelului, rezultând așa numita aripă Matia, compusă din logii, pictură cu subiect laic existența aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul că finalizarea lucrărilor la castel încetează în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare și fast.

CASTELUL ÎN SECOLUL XVI

De această perioadă se leagă puține construcții civile, identificate în zona turnului vechi de poartă cu ocazia ultimelor lucrări de restaurare.

CASTELUL ÎN SECOLUL XVII

În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifică în spiritul vremii, părți din castel, modificări dictate atât de necesități civile cât și militare. Se construiește pe latura estică, peste fundații mai vechi, un corp de clădire, denumit Palatul mare dinspre oraș, compus din două niveluri, respectiv camere de locuit și o sufragerie. Tot în plan civil, Sală Dietei este reamenajată, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatră, și compartimentarea ei, rezultând încăperi cu funcționalități diverse. De menționat este faptul că la primul nivel, rezultat în urma acestei intervenții, se păstrează urmele unei picturi în frescă, ce prezintă nobili și reprezentări de fortificații ale vremii. Și aspectul interior al capelei a fost modificat substanțial în vremea lui Gabriel Bethlen. Astfel, sunt înlăturate bolțile gotice, ferestrele sunt trasformate într-unele rectangulare prin îngroparea părții lor superioare în molozul de egalizare din pod; de asemenea este deschis un pasaj de legătură între aripa Bethlen și aripa Matia. Lucrările de factură militară sunt reprezentate de construirea Turnului Alb și a Terasei de Artilerie. Turnul menționat este de formă semicirculară, prevăzut cu 3 niveluri de apărare, sprijinite pe bârne de lemn și deschideri pentru arme de foc. Terasa de artilerie funcționa ca o platformă deschisă pregătită pentru arme grele de foc.

Tot în secolul al XVII-lea se construiește curtea exterioară (curtea husarilor), spațiu care adăpostea locuințele administatorului, ale funcționarilor, casa ogarilor și depozitele pentru hrană și fânaț.

CASTELUL ÎN SECOLUL XIX

Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrări de restaurare în castel în paralel cu construcția fatedei palatului mare dinspre oraș și a acoperișurilor actuale, acoperite cu țiglă glazurată, mult mai înalte decât cele originale. Terasei de artilerie i se adaugă un șir de creneluri și un turnuleț de supraveghere, cu scopul creșterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatră sunt înlăturate și înlocuite cu piese noi, după regulile specifice acestei perioade istorice.